Arte martiale din Filipine

    FMA ( artele martiale din Filipine ) inglobeaza un spectru larg de sisteme de lupta indigene . Putem vorbi de trei traditii majore ce s-au dezvoltat in acest arhipelag:

  1. Dumog, Bultong – tehnici de lupta asemanatoare judo, jiu jitsu, lupte libere
  2. Arnis Eskrima Kali – tehnici de lupta cu arme
  3. Silat, Kuntao, - tehnici de lupta cu mana goala care nu sunt de origine Filipineza ,fiind dezvoltate mai ales in regiunea Mindanao si sunt influentate puternic de stilurile din Indonezia, Malaezia si China.

Escrima este fara indoiala cea mai populara arta, avand cel mai larg spectru de expresie atat in ce priveste lupta cu mainile goale cat si in ce priveste lupta cu arme albe. Escrima, Arnis sau Kali denumesc aceeasi arta de lupta. Arnis este o forma derivata a cuvantului spaniol Arnes care inseamna armura si este de cele mai multe ori folosit ca arnis de mano( mana) facand aluzie la capacitatea unui arnistador de a se apara ca si cand ar purta o armura.
Escrima este o varianta a cuvantului escrima insemnand in mod evident scrima. Acest cuvant este folosit in alte zone din Filipine. Kali este o denumire folosita indeosebi in ultimii ani pentru a descrie aceasta arta. A aparut mai cu seama din considerente comerciale ea nefiind deloc utilizata in Filipine. Prin urmare, eskrima, arnis sau kali descriu in esenta aceleasi tehnici de lupta. Influenta puternica a scrimei spaniole se poate vedea si in terminologia utilizata , punta y daga, abecedario,fraile, sumbrada, abierta, serrada, piquete tercia, de fondo, juego todo, alta vez,muestracion, engaño, corto, largo etc.
In Escrima, accentul este pus pe utilizarea armeloc cele mai accesibile pe plan local. Din punct de vedere al filozofiei de predare trebuie subliniata maxima “invata repede pentru a supravietui”. Avand in vedere frecventa atacurilor piratilor moro nimeni nu avea luxul de a astepta 10 ani pentru a invata acest stil de lupta. Predarea tehnicilor incepea cu armele pentru simplul fapt ca acestia nu veneau cu mana goala ci bine inarmati. Aceste sisteme nu au fost create ca sport de intretinere, nici pentru evolutie spirituala, nici ca exercitii pentru sanatate, si, un lucru foarte important, nu au nici o legatura cu vre-o religie sau curent filozofic.
Ideea de baza era de a supravietui si de ucide cat mai multi pirati mauri era posibil.
Practicantii aveau libertatea de a interpreta in mod personal tehnicile de lupta. Nu exista aici rigiditatea tehnicilor si a intrepretarii care exista in alte arte martiale orientale.

Arme folosite

Bastonul este una din cele mai vechi arme utilizate de om in afara de pietre si oase de animal.
Desi luptele cu bete sunt des intalnite in multe zone ele reprezinta cel mai frecvent doar un aspect complementar al luptei cu mainile goale.
Lupta cu un singur bat era acum cateva secole destul de populara in Europa, reprezentand un inlocuitor al duelurilor cu sabia in:

  • Irlanda – bata
  • Portugalia – jogo do pau
  • Tara bascilor – makila
  • India – lahti si silambam
  • Triburile Zulu – izinduku
  • Algeria – El Matreg
  • Etiopia – Dula Maketa
  • Senegal – n’boro

Unele din aceste traditii si-au gasit o exprimare non combativa pe taram artistic prin intermediul dansului precum in:

  • Egipt - tahtib
  • Iran - cub-bazi
  • Romania - calusarii

Arme albe

Cutit - aceasta arma nu cred ca are nevoie de prezentare deosebita. Este una din cele mai periculoase pentru ca este usor de transportat, usor de ascuns,si de manuit. In plus, nu necesita antrenament deosebit pentru a invata folosirea lui. De asemenea se folosesc diverse tipuri de sabii si macete precum sansibar, kampilan, barong,ginunting.
In esenta, sistemele de Arnis sau Escrima pot fi asezate in trei categorii mari:

A – sistemele mai inclinate catre folosirea armelor albe - desi in antrenament folosesc batul, acesta este considerat ca o arma alba. Acest brup prefera lupta de la distanta mare si evita blocajele. Pentru ei, nu exista blocaje in escrima, ci doar devieri. Deplasarile lor sunt mult mai agile si din cauza accentului pe antrenament cu lame taioase nu au nevoie sa loveasca cu forta maxima.

B – sistemele care folosesc doar betele - pune accent pe asa numitele “lovituri devastatoare”. Acest tip de escrimadori au performante in competitiile moderne, unde luptatorii poarta protectiipentru corp si casti. Cel mai mare numar de practicanti fac parte din acesta categorie. Se prefera lupta de la distanta mare si medie.

C – prefera lupta de la distanta mica - un accent mai mare este pus pe folosirea ambelor maini si pe tehnicile de lupta cu mana goala, tranzitia de la arme facandu-se foarte usor. Practicantii din acest grup dezvolta abilitati deosebite si in folosirea cutitului. Strategiile si tehicile gasite aici sunt cele mai potrivite pentru antrenamentul politiei sau militarilor.